Blog

STAREA – ELEMENT CHEIE AL SUFLETULUI

      Starea este izvorâtă și percepută inițial prin corpul 4-sufletul senzației, se manifestă și este conștientizată în corpul 5-sufletul rațiunii, și drept consecință a conștientizării ei, activează corpul 6- sufletul conștienței, la un nivel suficient de înalt încât acesta să intre în legătură, să comunice cu cele 3 corpuri ale Spiritului, 7, 8 si 9. 
    Starea este cea care activează Divinul din om, partea de Spirit din om  și care îi oferă fiecăruia capacitatea de a se manifesta asemenea Tatălui. 
     Starea are mai multe nivele de manifestare, mai multe feluri de intensități cu care se produce. 
   Starea cu cea mai mică intensitate este lipsa de stare. Probabil că ați auzit persoane care spuneau că nu au stare... Adica nu au capacitatea de a sta locului, de a se liniști, de a avea răbdare, de a aștepta, de a se potoli.... Orice om are capacitățile de mai sus, dar unii decid să nu le manifeste și atunci se trezesc că nu au stare. Pentru a scăpa de lipsa de stare, pentru a simți sau percepe starea, trebuie să te potolești, să te liniștești la nivelul primelor 3 corpuri, care formează partea de trup (fizic, eteric, astral). Numai când partea de trup se liniștește, oamenii pot percepe starea, pentru că atunci intră în acțiune sufletul, cel care percepe starea. 
    Sunt foarte mulți oameni, aproape toți, care datorită modului în care au decis să își trăiască viața, au ajuns să se chinuie singuri și să fie foarte departe de a se putea întâlni cu starea. Acești oameni sunt cei lipsiți de stare și de vreun statut, dar care pot să își modifice oricând modul de viață, pentru a putea să simtă starea și să își obțină un statut cât mai înalt în ierarhia pe care o determină gândurile, sentimentele și faptele noastre. 
     Oamenii lipsiți de stare și de statut pot fi definiți prin 4 nivele de manifestare: omul-vegetativ, omul-normal, omul-victimă și omul-păcătos. Se întâmplă uneori ca într-un singur om să regăsim manifestări definitorii din mai multe categorii de manifestare. 
    Omul-vegetativ este cel preocupat doar să ronțăie Planul Fizic, să bea să mănânce și să își satusfacă instinctele primare. Acest om nu își pune întrebări despre viața lui și este interesat doar unde găsește produse mai ieftine de cumpărat. Despre viață sufletească sau spirituală nici nu se pune problema. Viață spirituală pentru el înseamnă Paștele și Crăciunul, adică două momente când trebuie să bată toate recordurile alimentare posibile, în fiecare an încercând să își doboare performanțele anterioare. 
    Omul-normal este cel care își trăiește viața liniștit, se duce dimineața la serviciu, muncește, pleacă acasă și trece și prin piață să cumpere câte ceva, ajunge acasă, dă drumul la televizor, mănâncă, doarme și dimineața se trezește și o ia de la capăt. Și așa face toată viața lui, trăind pepilot automat, ca un roboțel uman. Acest om suferă constant de plictiseală și nu mai știe ce să facă să scape de ea. 
    Omul-victimă este cel care, strivit de greutatea imenselor probleme care îl apasă, se vaită mereu, oricui, ori de câte ori are ocazia de a se întâlni cu urechi disponibile sau chiar și dacă îi lipsește auditoriul. El este o victimă a șefilor răi, a guvernului corupt și hoț, a conjuncturii nefericite sau a farmecelor făcute de dușmani. El nu are niciodată nicio vină! El este doar o victimă, ce nu face nimic pentru a schimba ceva în viața lui și doar se plânge. 
    Omul-păcătos este cel care are credință, care are viață spirituală (pasivă) și merge la biserică, la mânăstiri, chiar și în pelerinaje în locuri sfinte. Este un om cu o preocupare constantă pentru viața spirituală. Marea lui problemă este că se consideră pe sine vinovat și păcătos și crede că lui nu i se cuvine nimic. Pentru că el este păcătos, născut din păcat și toată viața trebuie să-L roage pe Dumnezeu să îl ierte. Mersul la biserică, la mânăstiri sau în pelerinaje este o formă de viață spirituală pasivă, dar constructivă, pentru că îi oferă omului speranța evoluției spirituale. Față de cel care nu face nimic pentru viața lui spirituală, omul păcătos a pornit deja pe drumul evoluției, chiar dacă drumul pe care merge este foarte lung și dificil. Ce îi lipsește omului-păcătos pentru a ajunge mai repede la ținta spirituală visată? Probabil ar trebui să își arunce privirea în Evanghelia lui Ioan capitolul 1, versetele 6-14. 

      6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. 
      7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. 
      8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. 
      9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. 
    10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. 
    11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. 
   12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă Fii ai lui Dumnezeu, 
    13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. 
    14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.      
  
    Cum adică le-a dat putere să se facă Fii ai lui Dumnezeu? Ioan, apostolul și evanghelistul, ucenicul cel mai iubit al lui Hristos, cu siguranță nu a greșit când a scris aceste rânduri. Aici se ascunde o mare taină și o cheie teribil de puternică ce deschide foarte larg porțile evoluției spirituale, oricui are curajul de a-si proclama și asuma statutul respectiv și de a-l și manifesta. 
    Porțile evoluției sunt deschise oricui dorește să meargă pe calea spre Împărăția Cerului. Posibilitățile și capacitățile de manifestare ale omului pornit pe calea evoluției cresc odată cu statutul pe care și-l proclama, asumă și îl manifestă. 
    Desprinderea de starea de om vegetativ, om-roboțel, om-victimă sau om-păcătos o constituie dorința de a avea starea, iar prima stare este cea de bine. 
    Starea de bine este cea care se naște în sufletul senzației (corpul 4) și este declanșată de senzația de mulțumire cu care se hrănește sufletul celui aflat pe calea evoluției și care observă și percepe primele efecte ale schimbărilor făcute în modul său de viață. Această stare permite accesarea cu succes a sanctuarelor de prelucrare (purificare, echilibrare și reglare) a corpurilor trupului și sufletului. 
    Omul care pășește conștient și ferm pe calea evoluției și care depășește primele bariere ce îi ies în cale și se desprinde de balastul care îi împiedica evoluția, ajunge să descopere realitatea că el este Ființă Spirituală, că este posesor al unui Suflet și că acestea două utilizează un Trup, pentru a se putea manifesta în Planul Fizic. Proclamarea, asumarea și manifestarea statutului de Ființă Spirituală este actul care deschide și mai larg porțile căii de evoluție și amplifică potențele omului, consolidându-i poziția. Acest statut este cel care permite accesul în sanctuarele și laboratoarele de creație, oferind posibilitatea unei manifestări amplificate pentru actele creatoare, pentru ritualuri și taine. 
    Omul conștient de statutul său de Ființă Spirituală, parcurgând alte și alte etape ale evoluției, ajunge în pragul când pentru a merge mai departe trebuie să își asume mai mult și să manifeste mult mai mult, la un nivel superior celui de până atunci. Aceasta vestește momentul necesității proclamării, asumării și manifestării Statutului de Fiu (Fiică) a lui Dumnezeu, așa după cum scrie în Evanghelia lui Ioan. 
    Exigențele sunt maxime față de cei care și-au proclamat și asumat statutul de Fiu al lui Dumnezeu, ei intrând în prima fază într-o perioadă de grație de 28 de zile, timp în care trebuie să se obișnuiască cu noua stare și cu noul statut. Apoi timp de câteva luni ei trec prin starea de testare continuă, în care zilnic te confrunți cu o grămadă de probleme a căror rezolvare depinde de atitudinea și reacția ta față de ceea ce ți se întâmplă. Această stare dispare în momentul când reușești timp de un ciclu lunar să ai atitudinea și reacția corecte față de situațiile cu care te confrunți. Acesta este momentul stabilizării noului statut și el trebuie menținut prin acumulare continuă de stare. 
    Când trăiești manifestând în fiecare clipă și în orice situație statutul de Fiu al lui Dumnezeu, ajungi foarte aproape de pasul unirii cu Tatăl. Trăind în acest mod, ajungi să percepi starea de Grație Divină, o stare indescriptibilă din punct de vedere al exprimărilor lexicale. Această stare este mai ușor să o dăruiești celorlalți pentru a o simți, decât să scrii despre ea în cuvinte... 
        Și totul merge mai departe!....     

Alexandru Nicolici


Comentarii la STAREA – ELEMENT CHEIE AL SUFLETULUI

Comenteaza pe blog
Nume (necesar)
Website