Blog

RENASTEREA CONSTIINTEI SPIRITUALE

      Joi, spre seară, după un drum lung în care maşina s-a luptat cu neregularitătile din carosabil, reuşind să ne ducă întregi la destinatie, am ajuns în sfârsit la Costeşti. Prima capitală a Daciei unite ne întâmpină cu aerul său puternic si cu peisajul splendid. E cald, e frumos, e bine. Simţim fiorii neliniştii şi cu toţii ne frământăm gândurile proprii. Alături, undeva deasupra, de fapt peste tot, învăluitor de-e dreptul simt căldura dulce şi strălucitoare a Entităţii de Lumină. Marele Veghetor, sfântul Cuvios Ioan de la Prislop este cu noi şi ne îndrumă paşii spre a putea participa şi noi cu puţinul nostru la Marea Lucrare de Renaştere a Conştiinţei Spirituale a Neamului. 
      Din mai multe părti apar oameni curiosi să ne vadă si schimbăm rapid câteva cuvinte cu toţi cei care ne ies în cale. Ne salutăm cu multi necunoscuti si ne bucurăm că suntem aici si că vom participa la un moment important din vietile noastre si din viata spirituală a neamului.
      După cină, ne pregătim de odihnă si fiecare se indreaptă în linişte spre locul unde s-a cazat. Suntem multi si pensiunile din jur sunt umplute la capacitate maximă, iar unii si-au găsit adăpost prin sat, la diverse gazde primitoare sau au găsit un locsor caldut in corturi pe malul apei Grădistei.
      Multi ard de nerăbdare să se facă mai repede dimineată. Vor să înceapă, să facă ceva, să vadă, să trăiască şi să simtă cât mai mult din ceea ce încă nu au avut ocazia să experimenteze. Altii sunt cuprinsi de emotia premergătoare participării la un moment istoric, în care trecutul şi prezentul se vor întrepătrunde, generând şanse pentru viitorul nostru al tuturor. Unii isi refac in minte planul pregătit pentru a doua zi când fiecare va avea un rol important, dar poate minuscul în marele plan al Entităţilor de Lumină. Ele sunt cele care fac totul, iar oamenii vor fi doar instrumentele voinţei divine.
     Toti suntem cuprinsi de febra evenimentului si neliniştea ne întârzie momentul pătrunderii în lumea viselor. Şi visăm...
      Unii dorm profund si netulburati, răpuşi de aerul tare al muntilor Orăştiei, de drumul lung străbătut pănă aici. Altii visează lucruri nemaipomenite şi se întâlnesc cu persoane dragi lor dincolo, in lumea viselor. Altii se trezesc nimerind la instructajul pe care Entităţile de Lumină îl fac cu toti cei implicati in ritualul de renastere. Altii se foiesc nelinistiti si mototolesc cearşafurile sau sacii de dormit de parcă sunt fugăriti de toate stihiile naturii. Ce vie este lumea viselor! Cât de intens trăim totul, aici în leagănul civilizatiei noastre! 
      Nerăbdarea îi bântuie pe cei frământati de nesomn! Nu se mai face odata dimineată! Să mergem odată la drum şi să facem ceea ce avem de făcut! Asteptarea de 19 secole se apropie de sfârşit. Ceea ce a fost oadată mândria Daciei, fabrica de oameni drepti si viteji a maestrului Deceneu va reveni în actualitate la o capacitate şi mai înaltă, la o cotă aşa cum nu a existat niciodată! Sunt sigur că Marele Mag zâmbeşte multumit şi fericit pentru că învăţăceii săi îi duc planul la bun sfârşit şi dau viaţă celor mai îndrăzneţe vise ale sale. 
      Deasupra tuturor se înalţă figura impunătoare  a Cuviosului Ioan de la Prislop, cel care va coordona şi dirija desfăşurarea operatiunilor în zilele următoare. Grija si atentia lui sunt prezente peste tot si multi dintre noi il purtăm in minte si suflet, iar el ne ocroteste si ne îndrumă cu grija lui părintească.
      Încerc să adorm dar pe ecranul mintal îmi zboară invăluite în ceaţă imagini dintr-un trecut mult prea prezent pentru mine. Revăd culmile munţilor cucerite de romani, văd cetăţile predate duşmanului, retrăiesc durerea distrugerii civilizaţiei dacice. Oare a fost nevoie de aşa ceva? Cu siguranţă, nu! Orgoliile, lăcomia, invidia, sunt cele care ne-au împins în prăpastia în care sufletele noastre s-au prăbuşit. Simt durerea poporului care se stingea şi la a cărei dispariţie am contribuit din plin şi eu!... Somnul vine greu şi este foarte scurt. Dimineaţa îşi revarsă lumina specială în cântul atât de plăcut al păsărilor ce saluta naşterea Luminii.
      În sfârsit e dimineaţă! Unii nu au somn şi se trezesc aproape odată cu răsăritul soarelui, in momentul când ciripitul asurzitor al păsărelelor inundă cu voioşie aerul imbietor al munţilor. Micul dejun se derulează rapid, multi poposind mai mult in faţa unei cafele decât in faţa alimentelor. 
      La 9 fix ne adunăm la pod şi pornim spre Sarmisegetusa. Multi sunt pentru prima oară pe acest drum si privesc miraţi peisajul superb prin care trecem. E soare, e din ce in ce mai cald si cu totii suntem decişi să ne facem treaba. Pentru prima zi, ne vom strădui să facem o purificare straşnică la Sarmisegetusa şi apoi vom incerca să fim pe recepţie la ultimele instrucţiuni pe care ni le vor transmite în cetatea înteleptilor la Costesti. 
      Aproape jumătate din cei veniţi sunt prima oară aici şi descoperă cu uimire, bucurie si sperantă, măreţia sanctuarelor Sarmisegetusei. Platoul plin de sanctuare este o priveliste inălţătoare. Contemplăm totul cu emoţie si apoi fiecare se indreapta spre o zonă care îl atrage prin firele nevăzute şi misterioase, fiecare conectându-se rapid la atmosferă şi pornind rapid motoraşul de derulare a renunţărilor la defecte. Este o linişte mare şi constructivă. Toţi lucrează la purificarea proprie si nu prea vezi pe nimeni având timp de discuţii. Suntem încă destul de putini aşa că nu ne tulbură nimeni din munca noastră. Grupurile cu turişti incep să apară abia după orele 13 - 14, când noi deja ne-am terminat treaba si ne retragem discreţi spre locurile noastre de cazare. 
      Masa de prânz se derulează frumos si pasnic, cei nou veniţi avînd multe întrebări îndreptăţite şi foarte multe emotii si trăiri de povestit. Se creează o atmosferă de lucru foarte constructivă, fiecare fiind decis să folosească acest prilej pentru a deveni un pic mai bun decât până acum si de a contribui la munca de refacere a Constiinţei Spirituale.
      Pe la 17.00 ne deplasăm rapid la Cetaţuia de la Costeşti şi pătrundem decişi pe cărările ce duc la sanctuare. Majoritatea ne alegem ca loc de popas Sanctuarul Aducerii Aminte. Fiecare se relaxează pentru a putea să se conecteze la sursele inepuizabile de informatii si pentru a primi mesajele Entităţilor de Lumină, care ne ghidează la fiecare pas. Ei sunt cei care fac totul, noi suntem doar pioni participanţi la marele eveniment.
      Este o linişte plăcută şi fiecare vorbeşte pe ton scăzut încercând să nu isi deranjeze vecinii şi să poată să fie cu urechea ciulită la mesajele Entităţilor de Lumină. Câtiva dorm linistiti şi reuşesc să se decupleze astfel de la manifestarea constientă, raţională. In lumea viselor suntem mult mai receptivi la informaţiile celor de dincolo. Cei rămaşi treji percep diverse stări pe care unii şi le notează conştiincioşi în carneţele şi caiete, devenite acum adevărate cronici istorice ale marelui eveniment.
      Entităţile de Lumină au trasat deja planul pentru sambătă. Trebuie să ne sincronizăm si să ne apucăm de treabă. Planul este simplu şi impresionant totodată. În 4 cetăţi dacice se va reaprinde focul ce va participa la Renaşterea Constiintei Spirituale. Multumind cu recunoştiinţă, închid caietul şi mă îndrept spre pensiunea Popasul Dacilor. 
      La 8 trecute seara, ne adunăm aproape toţi si discutăm despre ce vom face a doua zi. Vom merge în echipe în cele 4 cetăţi, Sarmisegetusa, Costesti, Blidaru si Feţele Albe şi vom aprinde 8 lumânări dispuse in forma crucii duble a dacilor. Ritualul se va desfăşura simultan la ora 13.33, momentul când Luna intră în zodia Racului, semnul renaşterii şi al conştiintei de neam. Procurăm lumânările rapid, golind raftul magazinului din sat şi apoi fiecare decide la ce cetate vrea să meargă a doua zi. Chiar şi cei care se aflau pentru prima oară acolo îşi manifestă curajul şi unii decid să meargă la Feţele Albe, o cetate unde nu au ajuns foarte multi oameni până acum. Apoi mai stăm de vorbă fiecare având deja destule de povestit si de întrebat. Mă bucură şi mă uimeşte curajul celor din jurul meu şi sunt fericit că am astfel de prieteni. 
      Tarziu, aproape de miezul nopţii, mergem la culcare şi ne odihnim pentru a doua zi. A fost o zi plină şi fiecare adoarme destul de repede. Deşi gândurile mă frământă, adorm şi după vise frumoase, derulate rapid, la răsăritul soarelui, mă trezesc. 
      Este în sfârşit ziua pe care o aşteptam din toamna lui 2009. Cu nelinişte şi emoţie imi indrept ruga spre Entităţile de Lumină, implorând pe cuviosul Ioan de la Prislop să ne ajute să facem ceea ce este bine, aşa după cum este scris în legile divine.
      Luăm rapid micul dejun şi fiecare porneşte pe drumul spre cetatea pe care şi-a ales-o. Totul merge bine şi deşi emoţia se citeşte pe feţele multora, ne bucurăm că ni s-a dat şansa de a participa la un astfel de eveniment.
      Pe la 12 ajung împreună cu alţi 6 prieteni la Feţele Albe. După ce ne tragem sufletul tulburat de urcuşul dificil şi de trăirile emoţionale deosebite pe care ni le oferă acest munte, ne domolim cu greu respiratia si fiecare isi găseşte un loc unde să stea.
      Împreună cu doi Adrieni cercetez locul, defrisăm o parte din sanctuarul circular şi alegem un loc unde să aşezăm lumânările ce vor forma crucea dublă. Pe la 13 si un sfert suntem gata şi ne pregătim sufleteşte pentru marele eveniment. 
      La 13.33 aprind cele 8 lumânări, iar focul lor se uneşte cu focul sufletelor noastre, înviind forţa sufletească a Spiritelor Elementelor. Cuviosul Ioan de la Prislop declanşează forţele care pun în mişcare Izvorul Energiei Vieţii. Gnomii, ondinele, silfele, salamandrele, toarnă şi ele Forţa Vieţii peste focurile vii aprinse in sufletele noastre. Deşi suntem în 4 cetăţi aflate la mulţi kilometri unele de altele, ne simţim foarte bine unii pe alţii ca şi când am fi membrele aceluiaşi trup. Stările ne copleşesc şi fiecare trăieşte din plin solemnitatea şi măreţia evenimentului, chiar dacă în exterior nu se vede decât multă linişte. În timpul derulării ritualului, mai vin si alte persoane, sosite aici cu diferite grupuri, organizate sau nu, si ajungem să ne strângem destul de mulţi. 
      Atmosfera este senină, şi calmă. La interval de 13-15 minute vântul se inteţeşte în rafale circulare, ca niste vârtejuri. Avem senzaţia că palele uriase ale unei elice incearca să pornească un turbion. E ca şi cum un motor incepe să se tureze. Şi toti sperăm că Izvorul Energiei Vieţii, aflat la câtiva metri de noi, să pornească nestăvilit la vale şi să reverse binfacerile lui peste întreaga omenire. 
       După o vreme, ne retragem liniştiţi la vale, aducând prinos toată recunoştiinţa noastră Entităţilor de Lumină, Sfinţilor Părinţi care veghează aceste locuri. 
      Pe drum la vale ne intâlnim cu foarte multi oameni care urcau decisi să ajungă la cetatea Fetele Albe. La un moment dat m-am intersectat pe cărarea ingustă cu un grup de vreo 15 persoane venite din Prahova. Erau veseli si fericiti si urcau destul de repede desi erau si 2-3 copii mici cu ei. Am tras pe dreapta si le-am dat prioritate, iar primul care urca mi-a spus că ei toţi au venit aici pentru ca au citit un articol pe un blog si au simtit nevoia sa vina si ei sa participe. 
      Ajung jos în drum si rămân uimit de coloana de maşini parcate pe marginea drumului. Ba o maşină care nu avea loc să treacă m-a şi claxonat pentru că stăteam în drum şi nu aveau loc să treacă. Cred că de foarte multe secole nu au mai fost atâţia oameni la cetatile dacice. Sarmisegetusa a fost înţesată de lume de parca ne aflam cu 19 secole in urmă.
      Seara ne strângem la masă să facem schimb de păreri si toti povestesc lucruri uimitoare, cum ar fi cele 5 vârtejuri de aer care s-au prudus la 13-15 minute diferenţă unele de altele. Se pare că totul este in regulă si că am reusit să facem ceea ce ni s-a spus să facem.
      A doua zi dimineata, am plecat fiecare spre cetatea care ne-a chemat. Am mers la Cetăţuie, unde simţeam o atracţie puternică spre Sanctuarul Înţelepţilor. După ce am ajuns acolo au inceput surprizele...
      2.08.2010
Alexandru Nicolici
 


Comentarii la RENASTEREA CONSTIINTEI SPIRITUALE

Comenteaza pe blog
Nume (necesar)
Website